Asa cum am mai scris consider aceasta perioada de izolare o oportunitate, un dar, o magie prin care putem vedea ce nu mai vedeam. Am numit acest articol “Eram fericiti si nu stiam, dar ce ne facea fericiti? E simplu si intotdeauna a fost asa… Libertatea, intalnirile cu familia, vremea de afara de care ne putem bucura oricand sim ai ales lipsa fricii interioare. Uitasem totusi, mult dintre noi acest lucru, sa fim fericiti, sa traim, sa ne bucuram de ceea ce avem si sa fim recunoscatori. Deseori ne plangeam, ne plangeam de lipsa timpului sau a resurselor financiare, de stres, de trezitul de dimineata, de frigul de afara iar acum toate acestea ne lipsesc atat de mult. De ce? Si ce e de facut? Ne-am obisnuit sa alergam, sa ne grabim, sa obtinem, sa strangem, sa avem si am uitat sa fim sis a simtim. Am uitat sa traim. Dar ne putem reaminti sau putem reinvata, atat pentru acum cat si pentru atunci cand lumea va reveni la normal, la un normal mai bun speram, macar din punct de vedere emotional. Pentru asta putem incepe cu noi, cu fiecare dintre noi. Sa credem, sa speram, sa fim mai buni cu ceilalti dar si cu noi insine, sa traim cu adevarat chiar si intre patru pereti, sa fim fericiti chiar daca contextual e gri, sa radem, sa zambim, sa ne jucam. Sa lasam putin frica deoparte pentru ca ea se leaga de trecut sau de viitor si sa ne ancoram in present sis a vedem ca astazi suntem bine. Astazi suntem sanatosi, astazi avem timp, astazi nu a sunat alarma sau am dormit putin mai mult, astazi am avut timp sa ma joc cu copilul sau sa vad un film cu partenerul si chiar daca nu am iesit afara, am vazut soarele si i-am simtit caldura. Nu putem controla ce va fi maine dar ne putem bucura de ziua de azi.
Vedem acum atata teama si suferinta in jur si ne intrebam cum de nu eram fericiti cand aveam totul. Pentru ca nu vedeam, pentru ca priveam doar negativul, pentru ca uitasem ca fericirea vine din interior si nu tine nici de resurse financiare, nici de pozitie sociala iar noi ne focusam pe ele si am uitat de noi.
Acum putem descoperi cine suntem noi si putem incepe cu adevarat sa fim recunoascatori pentru ceea ce avem dar si pentru cee ace inca ne lipseste.
